O nouă lucrare Banksy care te face să te oprești în loc

Cea mai recentă statuie a lui Banksy, intitulată „Blind Patriotism”,  a fost inaugurată, chiar în centrul Londrei, la Waterloo Place.

Lucrarea înfățișează un bărbat în costum, prins în plin pas, ținând un drapel care îi acoperă complet fața. Nu vezi nimic din expresia lui – doar țesătura care îi învăluie capul și, metaforic, și mintea. Steagul nu are culori sau simboluri recognoscibile. Nu reprezintă o țară anume. Tocmai de asta funcționează atât de bine: poate fi orice steag, orice cauză, orice loialitate care orbește.

Omul pășește înainte, dar nu vede încotro merge. Pasul lui pare hotărât, dar e, de fapt, un pas în gol. Banksy a surprins perfect un mecanism vechi de când lumea: momentul în care omul încetează să mai gândească și începe să urmeze orbește un simbol.

Nu e o critică la adresa unei ideologii concrete. E mai profund decât atât. E despre felul în care orice drapel, orice identitate sau orice credință poate ajunge să acopere rațiunea și conștiința, transformând loialitatea în fanatism. Din acel punct, ura nu mai e o simplă emoție – devine o consecință aproape inevitabilă.

Ceea ce face fotografia aceasta (făcută de un fotoreporter de la The Independent) atât de puternică este contextul în care a fost amplasată lucrarea. Chiar în spatele statuii lui Banksy se află monumentul Războiului Crimeei, dominat de figura Victoriei care ține o coroană de lauri și o ramură de palmier. În jurul ei, clădirile neoclasice din St James’s vorbesc despre ordine, rațiune, imperiu și încredere în civilizație.

Contrastul e aproape perfect. Pe de o parte, un secol care credea cu tărie în rațiune, progres și valori clare. Pe de altă parte, omul contemporan – orbit de propriul steag, incapabil să vadă dincolo de simbolul pe care îl urmează cu orice preț.

Banksy a reușit din nou să plaseze o lucrare care nu e doar o statuie, ci un comentariu incomod. Ne arată o parte din noi înșine: acea tendință profund umană de a ne lăsa duși de val, de a renunța la discernământ în schimbul certitudinii și al apartenenței.

Și dacă suntem sinceri, nu e doar o problemă a timpurilor noastre. Este o constantă a istoriei umane.