Născută pe 27 aprilie 1976, într-un orășel Telenești din Moldova, din părinți de origine română. În copilărie isi petrecea lungi după-amiezi desenând, colorând sau tăind colaje din hartie colorată. Tatăl ei este agronom, pasionat de pictura, reproducea deseori esența subiectelor botanice;

Mama fiind bibliotecară, este o femeie sensibilă la problemele culturale si sociale, cu un simț artistic puternic dezvoltat. Într-un astfel de mediu este firesc ca prodigioasa Cristina  încurajată isi urmeza pasiunea și, de fapt, după ce a împlinit zece ani, părinții o inscriu la școala privată de artă din orașul ei natal. Dragostea ei pentru pictură a fost atât de puternică încât a atras-o pe sora mea mai mică Călina, în acea aventură artistică, care inițial părea destinată muzicii, dar în scurt timp a decis să urmeze exemplul surorii sale.

Întreaga familie, în special mama, mândră de propriile origini, alege România pentru a-si putea direcționa copiii spre studii superioare, dar cu un scop precis de a le permite, de asemenea, să-si descopere totodată rădăcinile romane.

La numai paisprezece ani, Cristina pleaca spre orașul Iași, in Romania. În noul oraș frecventeaza  Liceul de arta „ Octav Bancila” și mai târziu Academia de Artă             „ George Enescu”.

Scena de arta românească din acei ani, în ciuda căderii regimului Ceaușescu, a fost întotdeauna dominată de către Uniunea Artiștilor Plastici, care era reglementată de reguli academice stricte. Deschiderea spre arta internațională a fost foarte limitată, iar cei care nu s-au încadrat în această asociație nu au fost recunoscuți oficial, prin urmare, nu puteau expune în galerii de arta. De aceea Cristina a decis să-si indeplineasca dosarul pentru a putea face parte din Uniunea Aristilor Plastici a României.

Îsi pregateste timp indelungat toate proiectele, achiziționand materialul necesar pentru realizăre.

Odată cucerită râvnita intrare în Uniunea Artistilor Plastici, din Romania, în anul 2002 decide să plece în Italia, care este prin excelență țara de artă si, de care rămâne îndrăgostită  în mod inevitabil de fascinatia ei si datorită studiilor renascentiste.

Între timp, în anul 2001, întreaga  familie a obține cetățenia română și se mută definitiv la București.

Prima destinație italiană a Cristinei a fost Padova. Aici si-a dat seama cât de curând ca pictura ei, oricât de bună ar fi fost, ramanea legata oricum de stlul academic din punct de vedere atat al picturii cat si al tehnicii. Așa că începe o luptă dureroasă în căutarea unui stil mai captivant și mai liber. Continue să studieze și să experimenteze, punând la îndoială certitudinile și tot ceea ce învățase în România până atunci.

Din anul 2006 colaborează cu succes cu galeria de arta „ Spagnoli” din Florența, participand simultan la diverse târguri de artă și expoziții din Italia și din străinătate. Planifică și începe să călătorească în diverse țări europene, căutând să-si îmbunătățescă spiritualitatea prin experiențele maeștrilor ei din istoria artei, găsind astfel adevărul care a definit tehnica picturii sale.

În anul 2002 decide să se mute la Milano, capitala artei în Italia, unde va fi remarcată de Centrul Cultural Italo-Român și de Consulatul Român din Milano. Începe o serie de expoziții personale sub patronajul lor.

În anul 2010 naste fiica ei Letizia Irina, care a stimulat-o și mai mult pentru a crea și expune lucrări nu numai in gallerii de arta, dar și muzee: „Muzeul de Artă Vizivă” Galați din România, Muzeul de Artă Contemporană "Venanzo Crocetti" din Roma , Muzeul „WE-GIL” din Roma, „Academia Romaniei la Roma”, „Centrul de Cercetare Europeana” din Ispra, „Archivio di Stato” din Florenza, „Palazzo Bocconi” din Milano, toate sub patronajul Ambasadei României, la Roma.

În prezent locuieste și pictează in atelierul ei din Milano.